ca orice vietate
pentru care întâmplarea este doar un mijloc
de a călători prin moartea
ce bântuia lumea dezbrăcată într-un cal troian


la fel cum o femeie își acoperă frumusețea
sub un strat gros de fond de ten
soarele meu se adâncea tot mai mult în chipurile oamenilor
putrezea până adânc sub hainele lor tinere
într-o încercare de a le scoate inimile la plimbare
în largul orașului care
țipa și se clătina din toate oasele clădirilor


chiar și mult mai târziu de miezul nopții
soarele putrezea la fel ca și oamenii rămași fără inimi
în mijlocul absolut incoerent
al acestui poem